cârtitor - explicat in DEX

cârtitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombănește necontenit. – Cârti + suf. -tor.

cârtitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârtitór (pop.) adj. m., pl. cârtitóri; f. sg. și pl. cârtitoáre

cârtitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cârtitor a. și m. care cârtește.

cârtitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombăne necontenit. — Cârti + suf. -tor.