cârteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRTEÁLĂ, cârteli, s. f. (
Pop.) Faptul de
a cârti; protest, murmur (de nemulțumire); critică. –
Cârti +
suf. -eală.cârteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârteálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cârtélii; pl. cârtélicârteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârteală f. cârtire trecătoare.
cârteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRTEÁLĂ, cârteli, s. f. (
Pop.) Faptul de
a cârti; protest, murmur (de nemulțumire); critică. —
Cârti +
suf. -eală.