cârpeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRPEÁLĂ, cârpeli, s. f. Faptul de
a cârpi (ceva sau pe cineva); (în special) reparație sumară sau prost executată; cârpitură. –
Cârpi +
suf. -eală.cârpeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârpeálă s. f.,
g.-d. art. cârpélii; pl. cârpélicârpeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârpeală f. cârpire trecătoare.