cârnățar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. –
Cârnat +
suf. -ar.cârnățar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cârnățar, cârnățari s. m. om ipocrit.
cârnățar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârnățár s. m.,
pl. cârnățáricârnățar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârnățar m. cel ce face sau vinde cârnați.
cârnățar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. —
Cârnat +
suf. -ar.