cârnăcior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CÂRNĂCIÓR,cârnăciori, s. m. Diminutiv al lui cârnat. – Cârnat + suf. -ior.
cârnăcior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cârnăciór s. m., pl. cârnăcióri
cârnăcior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CÂRNĂCIÓR,cârnăciori, s. m. Diminutiv al lui cârnat. — Cârnat + suf. -ior.