cârni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV.
1. Intranz. (
Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊
Expr. (
Tranz.)
Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât.
A-și cârni nasul sau (
intranz.)
a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦
Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât.
2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din
cârn.cârni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cârnésc, imperf. 3
sg. cârneá; conj. prez. 3
să cârneáscăcârnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârnì v. Mold. a cârmi:
cârnește căruță CR.;
2. a strâmba din nas:
soțul meu cam cârnia din nas AL. [Slav. KRENÕ].
cârni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV.
1. Tranz.,
intranz. și
refl. (
Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce. ◊
Expr. (
Tranz.)
Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât.
A-și cârni nasul sau (
intranz.)
a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦
Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât.
2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. — Din
cârn.