cârnuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CÂRNÚȚ, -Ă,cârnuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui cârn. – Cârn + suf. -uț.
cârnuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cârnúț (rar) adj. m., pl. cârnúți; f. cârnúță, pl. cârnúțe
cârnuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CÂRNÚȚ, -Ă,cârnuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui cârn. — Cârn + suf. -uț.