cârmâziu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRMÂZÍU, -ÍE, cârmâzii, adj. (
Pop.) Roșu-viu; stacojiu. –
Cârmâz +
suf. -iu.cârmâziu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârmâzíu (
pop.)
adj. m.,
f. cârmâzíe; pl. m. și
f. cârmâzíicârmâziu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârmâziu a. de coloarea cârmâzului, roșiu închis. [Turc. KYRMYZY].
cârmâziu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRMÂZÍU, -ÍE, cârmâzii, adj. (
Pop.) Roșu-viu; stacojiu. —
Cârmâz +
suf. -iu.