cârlionța - explicat in DEX

cârlionța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRLIONȚÁ, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.

cârlionța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârlionțá (a ~) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 cârlionțeáză

cârlionțà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cârlionțà v. a bucla.

cârlionța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRLIONȚÁ, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] — Din cârlionț.