cârjancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRJÁNCĂ, cârjance, s. f. (
Pop.) Plătică (mică). –
Et. nec.cârjancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârjáncă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cârjáncei; pl. cârjáncecârjancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârjancă f. numele plăticei mijlocii (dela 25 cm. în jos).
cârjancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRJÁNCĂ, cărjance, s. f. (
Pop.) Plătică (mică). —
Et. nec.