cârcăiac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRCĂIÁC, cârcăiaci, s. m. (
Zool.;
pop.) Scolopendră. [
Pr.:
-că-iac] – Din
tc. kırkayak.cârcăiac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cârcăiác (cârcăiéci), s. m. – Scolopendră (Lithobius forficatus). –
Var. cîrcîiac. Tc. kirkayak (Șeineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a greșit punîndu-l în legătură cu
cr. čarčjak „greiere”.
cârcăiac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârcăiác (
pop.)
s. m.,
pl. cârcăiécicârcăiac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârcăiac m. insectă miriapodă, care trăiește în locuri umede și întunecoase (
Scolopendra). [Turc. KYRK AYK, lit. patruzeci de picioare].
cârcăiac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRCĂIÁC, cărcăieci, s. m. (
Zool.;
pop.) Scolopendră. [
Pr.:
-că-iac. —
Pl. și:
cârcăiaci] — Din
tc. kırkayak.