cârcâi - explicat in DEX

cârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂRCÂÍ, pers. 3 cấrcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

cârcâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cârcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 cấrcâie, imperf. 3 sg. cârcâiá; conj. prez. 3 să cấrcâie

cârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂRCÂÍ, pers. 3 cấrcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. — Formație onomatopeică.