cârc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRC interj. (
Pop. și
fam.; în
expr.)
A nu (
mai)
zice (sau
spune) (
nici)
cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formație onomatopeică.
cârc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cârc (
pop.,
fam., în
expr.)
interj.cârc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cârc n. sunet slab, vorbă nedeslușită:
nu zise nici cârc. [Formă amplificată din
câr !].
cârc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂRC interj. (
Pop. și
fam.; în
expr.)
A nu (mai) zice (sau
spune) (
nici)
cârc = a nu (mai) spune nicio vorbă, a tăcea chitic. — Formație onomatopeică.