cântăreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. –
Cântări +
suf. -eală.cântăreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cântăreálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. cântăréliicântăreală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cântăreală f. starea lucrului cântărit.
cântăreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. —
Cântări +
suf. -eală.