cânepiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNEPÍȘTE, cânepiști, s. f. Teren cultivat cu cânepă; cânepărie. –
Cânepă +
suf. -iște.cânepiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cânepíște s. f.,
g.-d. art. cânepíștii; pl. cânepíșticânepiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cânepiște f. câmpie semănată cu cânepă.
cânepiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂNEPÍȘTE, cănepiști, s. f. Teren cultivat cu cânepă; cânepărie. —
Cânepă + suf. -iște.