cânepiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNEPÍU, -ÍE, cânepii, adj. Care are înfățișarea fuiorului de cânepă; de culoarea seminței de cânepă, cenușiu-închis. –
Cânepă +
suf. -iu.cânepiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cânepíu adj. m.,
f. cânepíe, pl. m. și
f. cânepíicânepiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cânepiu a.
1. de coloarea cânepei, cenușiu:
o găină cânepie; 2. fam. beat.
cânepiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂNEPÍU, -ÍE, cânepii, adj. Care are înfățișarea fuiorului de cânepă; de culoarea seminței de cânepă, cenușiu-închis. —
Cânepă +
suf. -iu.