câmpean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (
1), de la șes sau
p. ext., de la țară.
2. Adj. (Rar) Câmpenesc. –
Câmp +
suf. -ean.câmpean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câmpeán adj. m.,
s. m.,
pl. câmpéni; adj. f. câmpeánă, pl. câmpénecâmpean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)câmpean m.
1. locuitor dela câmp;
2. locuitor de la țară.
câmpean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau
p. ext., de la țară.
2. Adj. (Rar) Câmpenesc. —
Câmp +
suf. -ean.