câlți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂLȚI s. m. pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc. – Din
sl. klŭkŭ (
pl. klŭci).
câlți (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cấlți s. m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului.
Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 25; Miklosich,
Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525),
cf. ceh. kloč „smoc de lînă”,
pol. kłaki „smoc de lînă.” –
Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca),
cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s. f. (încurcătură, confuzie);
încîlcitură, s. f. (confuzie, hățiș);
descîlci, vb. (a descurca, a desluși). Confuzia lui
-ți ›
-ci nu este clară,
cf. arici.câlți (Dicționar de argou al limbii române, 2007)câlți s. m. pl. (intl.) urme lăsate la locul infracțiunii.
câlți (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cấlți, s.m. pl. – Resturi de lână sau cânepă ce rămân în hrebdincă; pacoșă, hăbuci (ALR 1971: 503). – Din sl. klŭkŭ, pl. klŭci, cf. ceh. kloë „smoc de lână„.
câlți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)câlți s. m. pl.câlți (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)câlți m. pl. partea cea mai groasă a cânepei sau a inului dărăcit, servind la fabricarea sacilor ordinari. [Slav. KLŬKŬ, pl. KLŬȚI].
câlți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÂLȚI s. m. pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc.
— Din
sl. klŭkŭ (
pl. klŭci).