carnaxi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARNAXÍ interj. (
Înv.) Cuvânt care exprimă ciudă, supărare, spaimă. – Din
tc. karnaksı.carnaxi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARNAXÍ interj. (
Înv.) Cuvânt care exprimă supărarea sau spaima. –
Tc. karnaksı.carnaxi (Dicționaru limbii românești, 1939)cárnaxi și
cárnaxî interj. de ciudă și enervare, cam ca rom. „fire-aĭ al draculuĭ, lua-te-ar dracu” (turc.
karnaksy, din
karýn saŭ
karn, pîntece, și
aghrysy, durere, adică „apuca-te-ar colica!” [ngr.
kárnaxi, cobie, subînț.
na se pĭasi, lua-te-ar; turc.
karnasa, cobie]).
carnaxi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carnaxí (
înv.)
interj.carnaxi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARNAXÍ interj. (
Înv.) Cuvânt care exprimă ciudă, supărare, spaimă. — Din
tc. karnaksı.càrnaxi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)càrnaxi ! int. exclamare de ciudă sau de indignare, la naiba ! plesnire-ar I:
carnaxi ! că era să mă chiorască AL. [Turc. KARNAKSY, plesnire-ai! lit. să te apuce colica!].