capie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. –
Cf. sl. kapija.capie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală.
Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). –
Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna);
căpială, s. f. (capie, amețeală);
căpietură, s. f. (capie);
capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit).
capie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei), care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate. ♦ Animal care suferă de această boală. –
Comp. v. sl. kapija.capie (Dicționaru limbii românești, 1939)cápie f. (vsl.
káplĭa, picătură. Cp. cu
dambla). Un fel de turbare a oilor. – În est
cápchie. V.
răsfug.capie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cápie (boală)
(-pi-e) s. f.,
art. cápia (-pi-a), g.-d. cápii, art. cápieicapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor și caprinelor (provocată de localizarea teniei în creier) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. —
Cf. sl. kapija.càpie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)càpie f.
1. boală de creer a oilor care le face de se tot învârtesc pe loc cu mișcări convulzive până amețesc;
2. fig. mânie nebună, turbare de necaz. [Slav. KAPLIA, gută, lit. picătură (v.
dambla); Mold.
capchie: căpierea e concepută ca o paralizie cerebrală].