cvartir - explicat in DEX

cvartir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.

cvartir (Dicționaru limbii românești, 1939)
cvartír și fartír n., pl. e (rus. kvartíra, germ. quartier, d. fr. quartier, d. quart, sfert. V. sfert). Rar azĭ. Pop. Loc de dormit, locuință. A da soldațiĭ la fartir, a-ĭ stabili pin [!] cantonamente, pin casele particularilor în lipsă de cazarme.

cvartir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cvartír s. n., pl. cvartíruri

cvartir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cvartir n. Mold. cartier militar: Neamțul are iară cvartir să vă ceară AL. [Nemț. QUARTIER].

cvartir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. — Din rus. kvartira.