cvartet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumente care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊
Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [
Var.:
cuartét s. n.] – Din
it. quartetto, fr. quartette.cvartet (Dicționar de neologisme, 1986)CVARTÉT s.n. Ansamblu format din patru instrumentiști sau cântăreți care execută împreună o bucată muzicală. ♦ Piesă muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. [Var.
cuartet s.n., scris și
quartet. / < it.
quartetto, fr.
quartette].
cvartet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVARTÉT s. n. 1.
elem. cuartet. 2. (fam.) grup de patru persoane. (< it. quartetto, fr. quartette)
cvartet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cvartét s. n.,
pl. cvartétecvartet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊
Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [
Var.:
cuartét s. n.] — Din
it. quartetto, fr. quartette.