cvadruplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVADRÚPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj. Împătrit. ♦ (Substantivat,
pl.) Grup de patru gemeni. – Din
fr. quadruple, lat. quadruplus.cvadruplu (Dicționar de neologisme, 1986)CVADRÚPLU, -Ă adj. Împătrit. //
s.m. și f. Gemeni născuți în număr de patru. [Var.
cuadruplu, -ă adj. / < lat.
quadruplex, cf. fr.
quadruple].
cvadruplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVADRÚPLU, -Ă I.
adj. 1. împătrit. 2. în număr de patru. II. s. m. cvadruplet. (< lat.
quadruplex, fr.
quadruple)
cvadruplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cvadrúplu (cva-dru-plu) adj. m.,
pl. cvadrúpli; f. cvadrúplă, pl. cvadrúplecvadruplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVADRÚPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. Împătrit.
2. S. m. pl. Grup de patru gemeni. — Din
fr. quadruple, lat. quadruplus.