cvadrupla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I.
Tranz. A împătri. – Din
fr. quadrupler, lat. quadruplare.cvadrupla (Dicționar de neologisme, 1986)CVADRUPLÁ vb. I. tr., intr. A se împătri, a (se) mări de patru ori. [Var.
cuadrupla vb. I. / < fr.
quadrupler, cf. lat.
quadruplus – de patru ori].
cvadrupla (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVADRUPLÁ vb. tr., intr. a (se) împătri. (< fr.
quadrupler, lat.
quadruplare)
cvadrupla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cvadruplá (a ~) (cva-dru-pla) vb.,
ind. prez. 3
cvadrupleázăcvadrupla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I.
Tranz. A împătri. — Din
fr. quadrupler, lat. quadruplare.