cvadrigă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVADRÍGĂ, cvadrige, s. f. Car antic pe două roți, tras de patru cai înhămați unul lângă altul, folosit de romani la cursele de circ și la triumfuri. – Din
lat. quadriga.cvadrigă (Dicționar de neologisme, 1986)CVADRÍGĂ s.f. (
La romani) Car pe două roți tras de patru cai, întrebuințat mai ales în cursele de circ și la triumfuri. [< lat.
quadriga].
cvadrigă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVADRÍGĂ s. f. (la romani) car pe două roți tras de patru cai, în cursele de circ și la triumfuri. (< lat.
quadriga)
cvadrigă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cvadrígă (car)
(cva-dri-) s. f.,
g.-d. art. cvadrígei; pl. cvadrígecvadrigă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVADRÍGĂ, cvadrige, s. f. Car antic pe două roți, tras de patru cai înhămați unul lângă altul, folosit de romani la cursele de circ și la triumfuri. —
Din lat. quadriga.