cuțulan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUȚULÁN, cuțulani, s. m. (Rar) Câine (tânăr); cățelandru. –
Cuțu+
suf. -ulan.cuțulan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuțulán (rar)
s. m.cuțulan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUȚULÁN, cuțulani, s. m. (Rar) Câine (tânăr); cățelandru. —
Cuțu +
suf. -ulan.