cușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦
Fig. Încăpere strâmtă.
2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din
ucr. kučka.cușcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cúșcă (cúști), s. f. –
1. Cușcă. –
2. Coteț de găini. –
3. Cușcă de cîini. –
4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. –
5. Colibă, bordei. –
6. Colibă, bordei. –
6. Cușcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul.
Rut. kučka „coteț de găini” (Cihac, II, 88), încrucișat probabil cu
tc. kuș „pasăre”,
kușhane „colivie”, deoarece se spune
cușcă numai pentru coteț, de găini, de cîini făcut din zăbrele.
Cf. cușchebap, s. n. (pui fript), din
tc. kușkebabi, înv.cușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cúșcă f., pl.
ște, ștĭ și
șcĭ (rut.
kučka, dim. d.
kuča, coteț, cocină; pol.
kuczka, umbrar, rus.
kušča, cort, d. vsl.
konšta, cort. V.
coteț). Colivie (de păsărĭ, de feare [!]).
Fig. Casă prea mică și îngustă. Pl. Niște sărbătorĭ jidăneștĭ toamna (numite și sărbătoarea tabernaculelor) în amintirea petreceriĭ în deșert supt [!] corturĭ după ce aŭ fost fugărițĭ din Egipt.
cușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúșcă s. f.,
g.-d. art. cúștii; pl. cușticușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cușcă f.
1. cort:
sărbătoarea cuștelor, ce țin Evreii;
2. colivie de păsări, coteț de găini:
dacă ai intrat în cușcă, trebue să cânți cocoșește PANN;
3. grătar de nuiele în care se bate porumb;
4. fam. casă proastă:
să scap de cușca asta în care mă usuc AL. [Rus. KUȘČA].
cușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦
Fig. Încăpere strâmtă.
2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. — Din
ucr. kučka.