cușchebap(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUȘCHEBÁP,cușchebapuri, s. n. (Înv.) Chebap. – Din tc. kușkebab.
cușchebap(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cușchebáp (înv.) s. n., pl. cușchebápuri
cușchebap(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUȘCHEBÁP,cușchebapuri, s. n. (Înv.) Chebap. — Din tc. kușkebab.