cuvânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I. (Rar)
1. Tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara.
2. Tranz. A ține un discurs. ♦ A recita.
3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [
Prez. ind. și:
cuvintez] –
Lat. conventare „a se întruni mereu”.
cuvânta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuvântá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cuvânteázăcuvântà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuvântà v. a vorbi în șir (cu o nuanță de solemnitate):
se urcă pe tribună și astfel cuvântează. [Lat. CONVENTARE, a se aduna la un loc].
cuvânta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I.
1. Tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara.
2. Tranz. A ține un discurs. ♦ A recita.
3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [
Prez. ind. și;
cuvintez] —
Lat. conventare „a se întruni mereu”.