cuvioșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [
Pr.:
-vi-o-] –
Cuvios +
suf. -ie.