cuvios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat: în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri.
2. (
Înv.) Cuviincios (
1). [
Pr.:
-vi-os] –
Cuveni +
suf. -os.