cuvetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUVÉTĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ◊
Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. – Din
fr. cuvette.