cuvertură - explicat in DEX

cuvertură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

cuvertură (Dicționar de neologisme, 1986)
CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].

cuvertură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUVERTÚRĂ s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture)

cuvertură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cuvertúră f., pl. ĭ (fr. couverture. V. coviltir). Barb. Învălitoare [!] (macat, cergă ș. a.).

cuvertură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri

cuvertură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). — Din fr. couverture.