cuvantaret - explicat in DEX



cuvântăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUVÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + suf. -ăreț.

Alte cuvinte din DEX

CUVANTARE CUVANTAR CUVANTA « »CUVANTATOR CUVANTCHEIE CUVANTMATCA