cuvânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I. (Rar)
1. Tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara.
2. Tranz. A ține un discurs. ♦ A recita.
3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [
Prez. ind. și:
cuvintez] –
Lat. conventare „a se întruni mereu”.