cuvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚVĂ, cuve, s. f. 1. Vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticlă etc., de diferite forme si mărimi, folosit în operații tehnice. ◊
Cuvă de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc.
2. Porțiunea superioară a cuptorului metalurgic vertical. – Din
fr. cuve.cuvă (Dicționar de neologisme, 1986)CÚVĂ s.f. 1. Vas de diferite forme și mărimi, folosit în tehnică și în laborator pentru diferite operații.
2. Porțiune a unui furnal. [< fr.
cuve].
cuvă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÚVĂ s. f. 1. recipient de forme și dimensiuni variate, în operații tehnice sau de laborator. 2. partea superioară a unui furnal. 3. șant de fier sau de beton în care se instalau piesele de artilerie. (< fr.
cuve)
cuvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúvă s. f.,
g.-d. art. cúvei; pl. cúvecuvă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚVĂ, cuve, s. f. 1. Recipient special din metal, lemn, beton, material plastic, sticlă etc., de diferite forme și mărimi, folosit în operații tehnice. ◊
Cuvă de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc.
2. Porțiunea superioară a cuptorului metalurgic vertical. — Din
fr. cuve.