cutăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUTĂRÍȚĂ pron. nehot. (Fam.) Cutărică. – Cutare1 + suf. -iță.
cutăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !cutăríță (fam.) s. m., g.-d. lui cutăríță
cutăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUTĂRÍȚĂ s. m. (Fam.) Cutărică. — Cutare1 + suf. -iță.