cutumă - explicat in DEX

cutumă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată; consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume.

cutumă (Dicționar de neologisme, 1986)
CUTÚMĂ s.f. (Jur.) Normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. [< fr. coutume].

cutumă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUTÚMĂ s. f. normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. (< fr. coutume)

cutumă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cutúmă s. f., g.-d. art. cutúmei; pl. cutúme

cutumă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată; consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. — Din fr. coutume.