cutumiar - explicat in DEX

cutumiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.

cutumiar (Dicționar de neologisme, 1986)
CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].

cutumiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUTUMIÁR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. ♦ drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau țări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier)

cutumiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cutumiár (-mi-ar) adj. m., pl. cutumiári; f. cutumiáră, pl. cutumiáre

cutumiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] — Din fr. coutumier.