cuțu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚȚU interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). ♦ (Substantivat,
m.) Cățel. ◊
Expr. (
Fam.)
Să-mi zici (
mie)
cuțu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... –
Cf. bg.,
scr. kuče, magh. kuszi.