cutioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUTIOÁRĂ,cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.
cutioară(Dicționaru limbii românești, 1939) cutioáră și -úță f., pl. e. Dim. d. cutie.
cutioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cutioáră(-ti-oa-) s. f., g.-d. art. cutioárei; pl. cutioáre
cutioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUTIOÁRĂ,cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] — Cutie + suf. -ioară.