cuticulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale.
Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern.
3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din
fr. cuticule, lat. cuticula.