cuteza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUTEZÁ, cutez, vb. I.
Tranz. A îndrăzni, a se încumeta. –
Lat. pop. cottizare.cuteza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cutezá (-z, -at), vb. – A îndrăzni, a se încumeta. –
Mr. cutedz, cutidzare, megl.,
istr. cutez. Gr. ϰοττίζω „a juca zaruri” prin intermediul unei forme
lat. pop. *
cottizāre (Densusianu,
Rom., XXVIII, 66; Pușcariu 472; Candrea-Dens., 467; REW 2287; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67; Philippide, II, 711);
cf. alb. kudzoń, ven. scotezar, rovign.
kutisa, aquil. skuttia. –
Der. cutezător, adj. (îndrăzneț);
necutezător, adj. (timid);
cutezanță, s. f. (temeritate), formațiune modernă, cu
suf. neol. -anță; necutezanță, s. f. (timiditate).
cuteza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cutezá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cuteázăcutezà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cutezà v. a avea curaj, a îndrăzni. [Gr. bizantin KOTTÍZO, a juca în zari (termen primitiv de joc): de unde a risca].
cuteza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUTEZÁ, cutez, vb. I.
Tranz. A îndrăzni, a se încumeta. —
Lat. pop. cottizare.