cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSĂTORÍE1 s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. –
Cusător (puțin folosit „croitor” <
coase) +
suf. -ie.cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSĂTORÍE2, cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. –
Cusători (puțin folosit „a croi” <
coase) +
suf. -ie.cusătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cusătoríe s. f.,
art. cusătoría, g.-d. art. cusătoríei; (ateliere)
pl. cusătoríi, art. cusătoríilecusătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cusătorie f.
1. meșteșug de a coase;
2. atelier unde se coase.
cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSĂTORÍE1 s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. —
Cusător (puțin folosit „croitor” <
coase) +
suf. -ie.cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSĂTORÍE2, cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. —
Cusători (puțin folosit „a croi” <
coase) +
suf. -ie.