cusătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUSĂTÚRĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală.
2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (
1), după o intervenție chirurgicală.
3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase;
p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc.
4. Lucru la care coase cineva. [
Var.: (
reg.)
cusutúră s. f.] –
Cusut +
suf. -ură.cusătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cusătúră s. f.,
g.-d. art. cusătúrii; pl. cusătúricusătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cusătură f. efectul coaserii: lucru cusut. [Lat. vulg. CONSUTURA (v.
coase)].
cusătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUSĂTÚRĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ (
Med.) Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală.
2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală.
3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase;
p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc.
4. Lucru la care coase cineva. [
Var.: (
reg.)
cusutúră s. f.] —
Cusut +
suf. -ură.