cusătorie - explicat in DEX

cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUSĂTORÍE¹ s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. – Cusător (puțin folosit „croitor” < coase) + suf. -ie.

cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUSĂTORÍE², cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. – Cusători (puțin folosit „a croi” < coase) + suf. -ie.

cusătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cusătoríe s. f., art. cusătoría, g.-d. art. cusătoríei; (ateliere) pl. cusătoríi, art. cusătoríile

cusătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cusătorie f. 1. meșteșug de a coase; 2. atelier unde se coase.

cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUSĂTORÍE¹ s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. — Cusător (puțin folosit „croitor” < coase) + suf. -ie.

cusătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUSĂTORÍE², cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. — Cusători (puțin folosit „a croi” < coase) + suf. -ie.