curățătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică.
2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [
Var.:
curățitoríe s. f.] –
Curățat +
suf. -orie.curățătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curățătoríe s. f.,
art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríilecurățătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică.
2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [
Var.:
curățitoríe s. f.] —
Curățat +
suf. -orie.