curùl - explicat in DEX

curul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule.

curul (Dicționar de neologisme, 1986)
CURÚL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule].

curul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURÚL, -Ă adj. scaun ~ = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură ~ă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil ~ = magistrat din Roma care se ocupă cu construcțiile. (< lat. curulis, fr. curule)

curul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curúl, -ă adj. (lat. curúlis, d. currus, car). Scaun curul, scaun de fildeș pe care ședeaŭ consuliĭ, pretoriĭ și uniĭ edilĭ la Romanĭ.

curul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curúl adj. m., pl. curúli; f. curúlă, pl. curúle

curùl (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curùl a. scaun curul, scaun de fildeș pe care ședeau consulii și alți magistrați la Romani.

curul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. — Din lat. curulus, fr. curule.