curvit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURVÍT s. n. (
Pop.) Faptul de
a curvi. –
V. curvi.curvit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*curvít (
pop.)
s. n.curvit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURVÍT s. n. (
Pop.) Faptul de
a curvi. —
V. curvi.