curvie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURVÍE, curvii, s. f. (
Înv. și
pop.) Viață desfrânată, desfrâu; (
pop.) curvăsărie. –
Curvă +
suf. -ie.curvie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)curvie s. f. sg. v.
curvăsăraiecurvie (Dicționaru limbii românești, 1939)curvíe f. (d.
curvă).
Triv. Faptă curvească. – Și
curvăsărie.curvie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*curvíe (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. curvíei; pl. curvíicurvie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURVÍE, curvii, s. f. (
Înv. și
pop.) Viață desfrânată, desfrâu, prostituție; (
pop.) curvăsărie. —
Curvă +
suf. -ie.